Marea Moartă
aici nu e pic de rațiune
te plimbă liftul între 8 si 4, parter și 7,
te oprește brusc între 5 si 6, zdruncină nemilos cabina când ajunge (în sfârșit) și la etajul tău
pungi goale umflate cu aer plutesc alandala între stații, ridicol înfipte prin rădăcini lungi în pământ roșu, aborigeni în fața marilor exploratori ai Lumii Noi
mai exact, tot noi, care ne uitam la voi, ridicând degete acuzativ, greoi, printre și pe lângă, cu cine și în ce moment, neștiind de ce concret, sună totul mai corect, molfăind încet dintr-un tort din ce în ce mai
mai lânced
mai sărat
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.