Borș de vorbe
Toacă melițe absurde, fără rost și fără șir,
Ce le-aș astupa eu gura, cu lucernă și cu știr!
La colțuri, radio-șanțuri ce transmit necontenit
Știri ce nu interesează, dar pe unii-i dor cumplit!
Din guri strâmbe curg blesteme, în tumult apocaliptic
Și din țeste fără creier izvorăsc schimbări, fatidic;
Lumea se îneacă-n vorbe, nu alege, nu discerne,
Le amestecă de-a valma, persistând greșeli eterne.
Mii de epigoni prolifici, sufocând literatura
Și-atâția postaci fanatici, omorându-și tastatura,
Politicieni de paie, risipind averea țării,
Schimbă legi mai des ca moda, partide - ca starea vremii!
Doar cei mulți trăiesc haotic, oprimați, fără putere,
Vorbele lor nu contează, sunt condamnați la tăcere!
Nu mișcăm în front, supuși, chiar de ni se umple coșul,
Noi, cei mulți și fără drepturi, vrând-nevrând, înghițim borșul!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.