și ninge în tine
și ninge-n tine
când e-atâta iarnă în mine
afară copii de ceață fac oameni de ploaie
aud copaci șușotind
pietre rostind aerul care le înconjoară
mă întreabă cum e să fii om
să iubești
să urăști
și atunci scriu pentru copaci pentru pietre
pentru dealuri și ape
le scriu pe limba lor
cum e să fii om
să iubești
și să urăști
am renunțat să mai scriu pentru oameni
cum e să fii piatră
copac sau apă
cer cu nori
cer cu senin
scriu cum e să fii iubire pentru ură
cum e să fii ură pentru iubire
acum când ninge în tine
și e atâta iarnă în mine
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.