Când tristețea cea mare, ultima...
Când tristețea cea mare, ultima,
va ucide toate durerile noastre,
te voi urma acolo
cu următorul tren,
nu din pricină că mi-ar lipsi puterea
de-a accepta consecința finală,
dar poate că ai uitat să iei cu tine
medicamentele, o cravată, lamele de ras...
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.