Oamenii se cern la înghesuială cu amintirile. Mor trăind, și se nasc în noi mai abitir, abia după ce au dispărut în efemer. Ce paradox! Puțini înțeleg defini...
Oamenii se cern la înghesuială cu amintirile. Mor trăind, și se nasc în noi mai abitir, abia după ce au dispărut în efemer. Ce paradox! Puțini înțeleg definiția aceasta a clipelor de răsărit molcom, împărțit pe îndelete la o întâlnire a gândurilor lăuntrice. Ce plăcut ar fi să devenim cumva superiori în dezbaterea acestor aparențe stupide care strivesc bătăile de inimă în contraste variabile.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.