Eram sigură ca doar tu mi-ai fi înțeles tăcerea. Zgomotul murdărea și oricum ce căutam să exprim era dincolo de marginea acelor gânduri vulnerabile, ca un ab...
Eram sigură ca doar tu mi-ai fi înțeles tăcerea. Zgomotul murdărea și oricum ce căutam să exprim era dincolo de marginea acelor gânduri vulnerabile, ca un abis surd, fascinant, exploziv. Să stau așa pe vârfurile prea multor dorințe îmbătându-mă cu șoaptele tale. Doar să lași pericolul să mă pătrundă, adânc, întrerupt de brațe, fiori și geamăt. Te iau cu mine. În suflet și-n trupuri goale de trecut, flămânde, lacome. Să nu știe nimeni din lumea asta hâdă, scindată definitiv, fără culori, vise și visuri
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.