* * *
țin minte cum priveam amândoi apa
arpegiind liniștea
și răsturnările ei
norii
niște poduri
peste cântecul nostru
mă luai de gât
ascunsă într-un râs
(eu îți aglomeram buzele
cu visul meu de-o teamă)
ce rost avea ploaia
pe rochia ta albă?
lumea ne ratase demult
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Emanuel Pătrășcioiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre rochii
- poezii despre poduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre frică
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.