Întinde mâinile, copile
Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopți a stat cu tine, atâtea griji o copleșesc...
Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-și dorește ca fiul ei să crească mare!
Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credință
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferință.
Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.
Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândețe
Si să-nțeleagă si părinții care ajung la bătrânețe...
Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viață, si in brațe ești darul ei dumnezeiesc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.