Simplitate
Se deschide, poarta spre grădină,
cu docilitatea unei pagini
cercetată frecvent, cu evlavie,
iar înlăuntru privirea mea
n-are nevoie să scruteze obiecte
care există, exacte,-n memorie.
Cunosc uzanțele și sufletele,
cunosc dialectele aluziilor
tricotate de fiecare ființă omenească.
Nu-i nevoie să vorbesc
nici să revendic false privilegii;
cei de lângă mine mă cunosc,
îmi știu necazurile și slăbiciunile.
Aceasta-înseamnă s-atingi cel mai înalt lucru
pe care Pronia Cerească ni-l poate oferi:
nu admirație sau glorie,
ci simplul fapt de-a fi acceptat
parte a Realitații incontestabile,
ca pietrele sau copacii.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.