Fericită vreau să fii
Când la mormântul meu vei sta
Copiii nu îi mai certa
Lasă-i să zburde zgomotoși
Să mă mândresc că-s bucuroși.
Când sub pământ mă voi afla
Nu plânge și nu te-ntrista
Ci amintește-ți cum râdeai
La glumele ce le-auzeai.
Iar la priveghi, fii guralivă
Să n-amuțești mâncând colivă
Ci bea șampanie, serbează
Râzi cu prietenii, dansează!
Și dacă cineva jelește
Lasă-l să zică ce poftește
Tu ține-un toast și bea paharul
Fii veselă și uită-amarul.
Iar la sfârșit, când lumea pleacă
Tu fă tristețea să le treacă
Să vă pupați, să vă zâmbiți,
Să mă iertați, să vă iubiți!
Și-atunci când stelele privești
Și crezi că singură tu ești
Să cânți, ca să te-aud și eu
Să-ți fiu alături când ți-e greu.
Căci m-am distrat la viața mea
Și lumea greu mă va uita
Și-acum de aici de sus, să știi
Eu fericită vreau să fii.
poezie de Charles Wiles, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Charles Wiles. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.