Ți-ai dori...
Ți-ai dori, de ai putea, să-mi dai muzele în dar,
Prefăcute-n cerești vorbe, pentru-a scrie cu-al tău har,
Pe un soclu să mă-nalți, stihuri să îmi dăruiești,
Slăvindu-mă cu ardoare, să-nțeleg cât mă iubești.
Către sfere preaînalte, vrei să îmi deschizi o poartă,
Alinându-mă sublim cu a serafica ta artă,
Ridicându-mă, cu patos, chiar de aștri mai presus,
Să fiu veșnic răsărit, nicicând să nu fiu apus...
Oare, când vei înțelege că nu pot, prin galaxii,
Să-i fiu Soarelui aleasă, nici regină-n poezii,
Că sunt numai o cometă visătoare, pe-al tău Cer,
Că ești Zeu al Poeziei, nu un,, murmur efemer"?
N-am coroană de safire, faima vreau să-ți aparțină!
Admirat la infinit, pentru slova-ți cea divină,
Împărat peste cuvinte, monarh veșnic printre stele,
Să rămâi de-a pururi sclav: mie și Iubirii mele!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.