Judecata copacilor
Pomii se trezesc plângând,
Speriați,
Când își văd frunza picând,
Și mirați
Își acoperă pledând
Vinovați,
Goliciunea, tremurând;
Ce bărbați!
Pomii ațipesc râzând;
Ce scântei
Văd prin frunza tot căzând,
Pe cer, ei,
Multe haine dezbrăcând
Pe alei,
Două vorbe repetând:
Ce femei!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.