Reliefare
Întunericul acesta ca un scalp
și tu nervos, simulînd tăcerea
dintr-o nervoasă sală de lectură,
e doar plăcerea mea de-a sta
aici,
la cald, după ce-am tras tot
soarele pe gură, să urmăresc
cum dragostea te ia de guler
și te-aruncă prin unghere de
grimase,
apoi îți dă țigări și vin,
și timp pentru cocoașe și uitări.
A fost un accident să te cioplesc
din propria mea carne extradură,
din propriul meu creier expirat,
ca să devii o lume ambientă.
Ești negru la culoare ca pămîntul.
Ești mediu de statură ca soldații.
Ai inima de miere și de asta
ești dat demult la alții
și-mi ajungi doar pentru un urlat.
E întuneric, așa-mi declar averea.
Tu și lumina asta violentă.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Goteanschii. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.