Istoria-i un fluviu...
Istoria-i un fluviu cu-nvolburări spumoase,
O bandă-ncet rulantă ce-alunecă etern
Venind din ceruri parcă să curgă-n văi pâcloase,
Iar azi e-n dreptul nostru... Putea-voi s-o discern?
E-atâta frământare în tulburele-i valuri
Când orizontul negru o-apasă-n chingi de fier,
Când lungi ruine cară lovindu-se de maluri
Și sufletul ni-l sfarmă privind spăimați spre cer.
Nimic nu ne desfată când undele-s cu sânge,
Când umbre de rechini las urme fumegând;
Când fluviul se revarsă și tot ce-i viu înfrânge -
Istoria e-o dramă ce nu piere nicicând!
Și totuși, câteodată - dar rară-i întâmplarea -
Fluviul se-mbracă-nuferi și-i clar - multicolor!
Cerul coboară-n ape schimbându-le culoarea
Și-atunci din nuferi zboară îngeri cântând în cor...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.