Puncte tari, puncte slabe

Deschid ochii şi cu privirea
urmăresc o frunză prin aer
frunză cât o inimă

cine se naşte în toamna târzie
zvâcneşte ca o săgeată la punctul ţintit
am încercat să-mi cântăresc vorbele
să nu las loc la interpretări
şi oricum vor fi

n-aş pedepsi pe nimeni
sunt un pacifist convins
care se zbate în sine

aştept cu răbdare
pe cei care nu se dau bătuţi
şi intră în jocul rezultatelor
fără să se plângă niciodată
punctele lor tari nu se văd
dar există
acum aprind lumânări
în căni de lut cu vin
şi le ofer lângă un colac proaspăt
celor care se bucură

sufletul meu caută alte suflete
să comunice cu ele

nu există multe posibilităţi
să intri în inima celorlalţi
dar există oferte de înţelegere
din ochi, din vorbe
şi din cuvinte

eu nu-mi arog merite deosebite
mă menţin în plutonul fruntaş
cu toate săbiile ascuţite
pe care nu le pot folosi
nu ştiu să merg pe cărări bătătorite
la care nu se întrevede capătul
încerc de fiecare dată
să mă exprim corect

am gânduri atât de incitante
încât e păcat să fie pierdute

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!