Și să mă strigi, pe numele tău!
Și de mă strigi, nu mă striga pe nume
Și nici să nu mă cauți unde-am fost!
Eu am plecat din mine-n altă lume,
Că-n lumea mea, nu mai aveam vreun rost.
Și de mă chemi, în lumea ta de vise
Eu n-am s-adorm decât într-un poem,
Să mă trezesc sub ploile ce mi se
Încolăcesc pe versuri care gem.
Și de m-alegi dintre atâtea Ane,
Ce-așteaptă o zidire-n paradis,
Să nu te-aștepți să îți aduc plocoane,
Că-n lumea mea, bacșișul nu-i permis.
Și de m-aștepți cu sufletul la gură
Eu mai întârzii, la un coafor,
Că nu se cade, ca o murătură
Să vin la tine. Și întâmplător,
De ai prin curte vreun curcan de rasă,
Să-l pregătești la cină, că mi-e dor,
Să mai poftesc la un mascul pe masă
Și vezi, să îl prepari la rotisor!
Și-un vin la rece, fără îndoială,
Eu cred că l-ai păstrat să-l bem în doi.
Te-am cam băgat, Adam, la cheltuială,
Dar mi-am propus, când vin, să te jupoi.
Și când, pe poartă voi intra, nu-mi spune,
Că ai uitat demult ce nume port!
Tu să mă strigi, iubite, pe-al tău nume,
Că numele de evă nu-l suport!
Și sper, că mere nu ai în grădină,
(Legenda o s-o spulberăm noi doi).
C-avem și tu și eu aceeași vină:
Cu măr sau fără măr, suntem tot goi.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.