Candori eterne
Tu ești un vis din spațiul ce naște perle vii,
Un vis venit din cosmos, prin glorii să mă scalde,
Lăsând în dulci răsfrângeri aprinse bucurii,
Potop de fericire brodată cu smaralde...
Mi-e inima un templu cu-ascunse frumuseți
În care-i numai ziuă cu fulgere de doruri.
Candorile din tine mă-nalță-n zeci de vieți,
Iar vocea ta-i aceeași cu-a îngerilor coruri.
Mireasma primăverii mă-mbată când apari,
Lumina ei troiene de nostalgii trimite.
Chiar umbra ta e-o vrajă ce-aruncă valuri mari
Făcându-mă cascada iubirii infinite.
Stăpână-mi ești pe viață, chiar de-mi spui că-ți sunt eu.
Un univers de inimi pulsează-n amândoi!
Știm că-n Divinul Plan avut de Dumnezeu,
El, când crease lumea, a fost doar pentru noi...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.