Se pierde vremea...

M-am saturat de dimineţi înceţoşate,
Vremea nu mai e ca altădată,
Lumea săracă merge cu haine vechi purtate,
Neliniştiţi nu calculaţi cum erau odată.

Au promisiuni de la cei cu avere,
Că vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun şi dulce ca o miere,
Vor avea bunătăţi şi mai bună pâine.

Cei ce ne conduc nu sunt corecţi,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie să fim mai direcţi,
S-o luăm din nou cu linia verde.

Nu trebuie să dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luăm pe un natural drum,
Să nu ne mai facem gânduri
Şi să nu mai inspirăm praf şi fum.

Să facem o schimbare cu-n decor viu,
Animalele să nu mai aibă frică de noi,
Nimeni să nu trăiască-n pustiu,
Vrem din nou s-avem noroi.

Unii sunt prea preocupaţi de propria viaţă,
Sper să se trezească unul sau altul,
Aş vrea să-şi facă din nou o schiţă
Şi să-şi examineze mai bine votul.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!