De respirat
Pe sub tăceri de veghe în morminte
Lui mâine sta copilăria-n ușă
Odăii din lăuntrul de cenușă,
Renasc acolo zboruri dinainte...
Pe-amurg e dimineață jucăușă,
Carnarea e-n lumeștile veșminte,
Adie vag aducere aminte
În gândul nins de-a nopților cătușă.
Sisifică e viața după alta
De-așa ți-e-n crez, sub dumnezeul rar...
Cuvânt, duhovnic șoaptei, îmi e dalta
De omenești metale-n vis fierar...
Penița pe hârtie mi-e unealta
De respirat în viciu temporar...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Papy

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.