Priveam în gol
și vedeam lumea cu ochi goi cum goală era și ea
singurul lucru care o îmbrăca era culoarea banilor, noi sau vechi
și lumea se îngrămădea să o pipăie, să-i smulgă hainele
să se îmbete cu mirosurile ei
ciudat, dar numai în filme am văzut oameni cărți
în viața reală ei se strecoară prin canale ca să nu fie dovediți
ideea gulagului încă mai stăruie ca un abur dens
și oricine poate dispărea dintre ai săi cu tot cu literele sale
tipografiile scot mai mult postere
busturi impresionante, pulpe cabrate, fețe zâmbitoare
reclame la orice numai la carte nu
și cuvintele se ofilesc printre prescurtări
cmf? op... cpma? n... asta-i viața csf... ncsf...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.