Mărturia scrisă
Eu văd și cred că ființa ta senină
S-a-nchis de multe suferinți trăite
Și arde-ascuns în jaruri de lumină
Și-n mistuirea ta pot fi și eu de vină,
C-am fost inert la jertfele-ți tacite.
Dar azi sunt umbra simțurilor tale
Și vin să te înalț fără zăbavă,
C-am fost sortit să te-ntâlnesc în cale
Să te ridic pe tronuri triumfale,
Să fii regina mea de-aprinsă slavă...
Și-astfel mi-ai devenit stăpână mie,
Iubindu-mă cum te iubesc și eu,
Căci veșniciei i-ai pus temelie
Atuncea când mi-ai scris pe o hârtie:
"În veci voi fi a ta, stăpânul meu!"
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.