Paradox
Când triste seri de mai
se veștejesc tiptil,
prin parcuri goale,
și stoluri reci
coboară cerul,
spre tropicele
tinereții lor,
apuse în jeluiri, ample,
de harpă;
un clinchet ferm
din coarda de argint
te pișcă.
Timpanul înviat de taina
prea necunoscutei vieți,
chiar dacă toamnă,
chiar dacă iarna,
cuprinde corola de minuni
în glastră
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.