Banu' Mărăcine

Să-nţepi la fel şi rău şi bun e, vezi tu, Mărăcine,
Modul cum ai să-nveţi, tălică, ce-i rău şi ce e bine;
Ai doar a sta, şi-a urmări, ce unde coincide,
Şi-a cântări ce iese-apoi, când cercul se închide.

Gândeşte-te la Trandafir, aşa cum stă degeaba.
E admirat, e preţuit, iar tu faci toată treaba...
Vezi, doar, cât este de prielnic să te cunoşti frumos.
Cum Universul dăruieşte la fel şi sus, şi jos!

Fereşte-te de plasmuiri, mireasma nu-i de tine!
Apropie un alt la fel, finitul să-l termine.
În liniştea ce-i înăuntru, să stai ades, vezi bine,
E trafic mult pe contrasens, prea-plinul de suspine.

Aşa se scurg, la pas egal, clipită cu clipită,
Atât de diferite-n sine, identice-n oglindă.
Precum o şoaptă-ntr-un amurg, o boare nerostită,
Sfârşitul vine ca-nceput, iar miezul ne colindă.

poezie de Rareş Bogheanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!