Experiment
Și... de vei crede uneori
că inima îmi este împietrită
de vorbele aruncate în răspăr
pe lespedea timpului...
că, din dragostea mea
au mai rămas numai acelei roz înfloriri
în tril de ciocârlie,
te rog, nu asculta urletul îngrozitor
al tăcerii din mine
ci pierde-te tăcut prin veșnicia unei singure clipe
în azurul ochilor mei
iar acolo vei găsi
neîntinată,
Iubirea!
Vremea asta ne vrea prea tăcuți și prea reci...
Risipiți inutil printre foșnet de ploi,
Nu mai știm să rostim decât slovele seci,
Am uitat să rămânem un întreg amândoi.
Nu-nțelegi de ce tac, nu pricepi de ce plâng
Iar inima-i sloi, ca o piatră de gheață...
Crezi că nu te mai vreau, că doresc să alung
Acestă iubire prin furtuna de ceață.
N-asculta de cuvinte ce cu lacrimi zdrobesc!
Te rog, ochii privește-i și-ai să vezi cum se-aprind
Noiane de aștri ce rostesc:,, Te iubesc!"
În focul bengal dintr-un magic colind.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Răghinaru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.