Călători sub colț de cer
Mi-am așezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Și am șters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă și ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiți de furtună.
Călători sub colț de cer,
Separați și totuși împreună,
În sfera nopții...
un fel de mister.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre paradox, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre flori sau poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.