Nostalgie
(Impresii de călătorie)
Oh drum de piatră ce urci șerpuind colinele
peste care zenitul încă se mai joacă
cu pensula înmuiată-n vara târzie
când în urmă
pădurea a îmbrăcat deja haina de noapte
la ce cazne supui tălpile arse ale călătorului
ce a bătut în lung și-n lat bulevarde și artere
pulsând de forme de viață necunoscută
poticnindu-mă pe piatra-ți vălurită
eram un naufragiat ce se abandonează valurilor
cu ghinde și castane pe post de firimituri
să-mi indice drumul de întoarcere
căci oricât aș fi dorit
să dau colinelor numele locului meu de veci
vremurile lui Crusoe și Magellan sunt apuse
eșuat acum pe colțul meu de trotuar
te urc în gând iar și iar.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Rentea. [Vezi poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.