Zâmbet neînceput
îmi picură sângele-n tâmple
cu zgomote ca de baroase
fie ce-o fi să se-ntâmple
doar somnului pradă mă lase
capilarele mi-s pline de vise
rămase neîmplinite
în chinga inimii prinse
brute lucrări necioplite
și pielea-mi pe tâmple se luptă
cu demonii de dedesubt
durerea se-ascunde sub masca
zâmbetului neînceput
îmi duc iară mâna la cap
ce-l simt tot mai mic și mai mic
și mușchii-ncordați ca un arc
mă transformă din tot în nimic
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Klara Papuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.