Cuvintele, plastilina poetului
Întreabă copilul care aruncă plastilina pe podea
certându-i îmbufnat îndărătnicia
ce-și dorește de la viață
ani sau plastilină
întreabă poetul ce ar da cu caietele de podele
de nu ar fi ora așa târzie
ce-și dorește de la viață
ani sau cuvinte
dacă pentru o struțo-cămilă
e nevoie de un catralion de plastiline
de câte cuvinte e nevoie
pentru a reda setea poetului
ce și-a ars palmele
sufletul
răscolind deșertul
în căutarea unei struțo-cămile?
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.