Noul colos

Nu-i ca gigantul grec, făcut tot din aramă,
Ce-ncăleca cuceritor peste ţinuturi,
Ci stă pe ţărmul mării, printre vânturi,
Femeia grandioasă cu torţa ce te cheamă
Ce fulgerul închide, iar numele-i de seamă
E Mama Pribegiei, fiindcă în mâna ei
Luceşte acea făclie şi-n ochi are scântei
Căci vrea două oraşe să lege fără teamă.
Le strigă mut, "Păstraţi splendoarea de-altădată,
Iar mie-mi daţi pe cei săraci şi osteniţi
Ce-ar vrea ca libertatea s-o guste deîndată
Pe cei ce mişună pe-aici, pe oropsiţi,
Pe ce-i făr' de-adăpost, bătuţi de soartă,
Eu torţa o ridic, ca uşa s-o găsiţi".

poezie de Emma Lazarus, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!