Panoramă
Plîngea caterina-fanfară
Lugubru în noapte tîrziu...
Și singur priveam prin ocheane
Pierdut în muzeul pustiu...
Și-n lumea ocheanelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri -
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde și fixe priviri.
Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic ;
În racle de sticlă - prințese
Oftau în dantele, mecanic.
Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plîngea cavernos.
Plîngea caterina-fanfară
O arie tristă, uitată...
Și stam împietrit... și de veacuri,
Cetatea părea blestemată.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.