Aparențe
Culoarea tristă
din pleoapele orizontului
scapă din cârma
unui senin,
ce merge anevoios
și deslușit
fără întoarcere
spre prăpastia uitării
a clipelor mărinimoase
risipite-n depărtare.
Dorul fraged
al unei flămânde așteptări
arde molcom
în crengile aerului
cu dulci sudori
de imaginație tocită
dintr-o decepție
ce a distrus
frumusețea pătimașă
a unei aparențe.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.