Pe acordurile " Veselie fără vârstă"

Soarele apune – aur topit.
Norii înserării închipuie un disc de jad.
El unde-i?
O ceaţă albă şi densă învăluie sălciile.
Un flaut îngână trist"Cad florile de prun".
Câte zile de primăvară au mai rămas?
Acest Festival al Lămpilor trebuie să fie vesel.
Vremea este blândă şi frumoasă.
Dar cine-ar putea spune
Dacă nu cumva
Vor urma ploi şi vânturi?
O prietenă trimite trăsura ei parfumată
Şi caii de rasă nobilă să mă ducă la petrecere.
Declin invitaţia la recitalul
Poeziilor mele de odinioară şi la compania vinului.
Îmi amintesc zilele vesele dintr-o capitală abandonată fericirii.
Ne răcoream în pavilionul doamnelor.
Festivalul Lămpilor era celebrat cu mare fast –
Cercei de aur, ace de păr cu smaralde, cordoane de brocart,
Chimonouri noi: fiecare voia
Să fie cea mai elegant îmbrăcată.
Sunt din ce in ce mai palidă:
Părul se subţiază, tâmplele-s deja ninse.
Mă simt stingherită, nu pot participa la această sărbătoare
Printre atâtea fete-n floarea tinereţii.
Prefer să rămân în spatele perdelelor,
Nu mai pot asculta şi împărtăşi ca altădată
rumoarea şi râsetele străzii.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!