Ploaia
mereu știam că încă mai exiști
doar că prin alte stări și latitudini
printre romantici și idealiști
și printre hazardate certitudini
și mai știam că voi porni la drum
să caut unde ești și-n ce găoace
mai ții ascuns prin spuzele de scrum
jăratecul tău rece și pe ace
să scociorăsc în el cu amintire
să suflu-n el cu buze sechestrate
s-aprind cu el și focul din privire
și sentimentele total anihilate
dar n-a fost dat să fie- au trecut
prea multă vreme și prea multe nume
pe lângă spuza de jăratec mut
și dus de vânturi dincolo de lume
sa terminat povestea exzistentei
într-un sfârșit lipsit de începuturi
deși mai arde soarele prezenței
și plouă infinit cu scrum din luturi...
poezie de Iurie Osoianu (8 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre romantism
- poezii despre infinit
- poezii despre foc
- poezii despre existență
- poezii despre cenușă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.