Interludiu urban

Vopsim echilibrul distorsionat puternic,
Atâta pace adusă multor nevrednici,
Nesăbuinţa continuă spre margini,
Unui fragment spiritual amprentat
Frumos exprimat, niciodată savurat
Precum un convoi de neguri adâncite,
Multe taine, ascunse minţilor hibride,
Adâncuri paradisiace contopite
De tenebrele materialismului absolut,
Fii tăcut în linişte, copile,
în interior să fii un luptător,
Pentru un singur scop fundamental,
Evoluţia propulsată nu vine din exterior,
Indiferent daca e color, incolor fără margini,
Supremaţia energiilor interioare,
Focusate pe minţi simple, sclipitoare,
Tandreţea arhipelagului universal,
Domnină fiecare vârf al subconştientului,
Clădit cerinţelor tale milenare.

poezie de Liviu Cazangiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!