Bibliotecarul
la anticariat sunt și acum
șiruri de litere ordonate
puse-n cuvinte negre înșirate
pe foi galbene vechi adunate
rafturi multe el gârbovit
scârțâit de lemn obosit
scara nu are odihnă
și-n balustradă se sprijină
miros de trecut în mucegai
din timpuri ce astăzi sunt fără grai
hârtie din timpuri trecute
atâtea necunoscute
clopoțel de o sută de ani
trecuți peste el oare în van?
ușa se deschide și un clinchet răsună
pe un client vechi se răzbună
ochii lui mari în jur pipăie
pereți de rafturi...
Kafka... Castelul, Procesul?
Hegel cu a lui filosofie?
oare ce poate să nu fie...
pentru acest client cu fața străvezie?
apoi el gârbovit ochii în sus țintește
cu bățul lung lovește
carte galbenă învechită
și printre dinți indică...
Frankenstein.
poezie de Viorel Muha (decembrie 2007)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre galben
- poezii despre trecut
- poezii despre prezent
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre lemn
- poezii despre hârtie
- poezii despre filozofie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.