Conspiraţie de toamnă

Îmi reconfigurează calea către toamnă
trasee din urzeli de iţe fine
ondulate-n vânt par nişte drumuri line
lucrare magică în nopţi cu lună plină

sfori sofisticate surprind prin tăcere
prinse de petale garduri si frunze
mă sfidează lipindu-se de ochi şi buze
sunt peste tot şi nu-mi face plăcere

încropesc mlădioase capcane subtile
într-o atmosferă tămâiată de toamnă la ţară
pentru nişte victime relativ puerile
disperarea ultimei recolte de sfârşit de vară

îmi şterg cu mâneca faţa bizară
şi mai scuip o dată până s-aprind o ţigară
îmi scot din ochii albaştrii şi mici
pânze zburătoare de paianjeni tomnatici.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!