Și eu și tu am obosit...
știu... și eu și tu am obosit
pășind prin viața crudă,
de-acum amurgul asfințit
plutește ca o frunză
îl simt și eu, și tu, pe rând,
lăsând în urmă chinuri,
trasându-și brazdele curgând
pe ale noastre riduri
timpul de-acum capăt de drum
nu are ce să facă,
ne va opri și rest de scrum,
l-o pune într-o groapă
ce să îmi spui, ce să-ți mai spun,
a fost și bine-o dată,
îți amintești, eram un un,
acum... și-atâta ceață
eu mi-am ales, poate și tu,
un loc pentru o casă
dacă vei vrea, sau poate nu,
să știi că-i spațioasă
e loc destul atât cât e,
să știi, e etajată,
doar Domnul va alege ce,
urmează... nu de-o dată...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.