Vorbele pieptănate
Vorbele pieptănate se strecoară
în ambalajul acela greu de pe umeri.
Din movila de gânduri
elimin paltonul cu buzunare sparte
din care curg ideile mărunte.
Pe nu îl port cu mine
spărgând aerul culcat în curcubeie.
Absența mea albă inventează
o iubire necalculată risipită peste toate
lucrurile inutile și plictisul inocent
ce cască în camera cu fereastra întunecată.
Străzile și oamenii devin un amestec de cuvinte
pe care se așază soarele nepăsător.
Fără grabă în cuibul de tăceri
cade o stea moartă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.