| PARFUM DE ZĂVOI o poezie atat de frumoasa, in care poetul exprimă o nostalgie profundă și un sentiment de reîntoarcere în timp, într-o lume plină de amintiri și imagini simbolice. Poezia este un amestec între real și vis, între trecut și prezent, în care memoria și dorința de reîntoarcere la momente din copilărie și iubire sunt atat de emotionante. Prin metafora plina de frumusete parfum de zăvoi, o imagine plina de simbolism, unde zăvoiul, o pădure deasă și umbrosă, exprima imagini ale unei copilării/ale unei perioade din viață, ce a fost încărcată de o frumusețe naturala fara seaman, dar și de o frumusețe a efemerității. Chiar primele versuri revin amintiri cu parfum de zăvoi, copilul din mine-mi apare în vis exprima o călătorie interioară a eului liric, unde copilul din poet apare în vis, iar împreună călătoresc în vrăjit paradis, un loc simbolic al inocenței și al bucuriei pierdute. In stare de visare, eul liric simte un fior, o întoarcere în timp, unde se întâlnește cu o zăna călare, care reprezintă un simbol al iubirii și al frumuseții, dar și al distanței emoționale. Emotionantele versuri fiori mă cuprind, văd fosta iubită, cândva dispărută pe aripi de vânt, exprima un sentiment de melancolie și pierdere a iubirii, care induce eului liric o stare de regret, dar și de încântare față de frumusețea efemeră a momentelor trăite. Starea de melancolie si solitudine profunda a eului liric continua in codru lasa doar o vrajă pustie, simbolizata prin codru, iar vraja pustie ar putea sugera o atmosferă de taină și magie neînțeleasă, dar totodată un simbol al pierderii și al golului interior. O reflecție a eului liric asupra trecerii timpului și asupra fragmentării vieții este exprimata in cernută din cosmos pe anii în zbor, care ar putea sugera si sensul cosmic al existenței noastre. Tristețea și regretele lăsate de timp plânsul uitat într-o toamnă târzie, iar ploaia căzută cu lacrimi de dor exprima dorul ce nu poate fi stamparat și in egala masura nostalgia, ca un fel de lacrimi ce curg dintr-un suflet rănit. Dar, deodata visul eului liric se curmă brusc, iar tăcerea și uitarea devin dominante si se instaleaza o despărțire definitivă de acele momente din vis. Sentimentul de tristețe și de resemnare în fața pierderii si a unei realitati în care visele se sting dar visul vrăjit deodată se curmă si tot ce ramane sunt tacerile în poarta uitării ajung doar tăceri exprima o stare de deziluzie și de regret, în care visurile se pierd și, în locul lor, rămâne doar un gol tăcut, semn al unei iubiri sau al unei speranțe care nu s-a împlinit. Tristețea profundă și resemnarea eului liric în fața pierderii, simbolizata prin zâna rănită, o metafora care simbolizeaza o ființa pura și delicata, care a fost afectată sau rănită de timpul sau de circumstanțele vieții, un ideal fragil, o speranță, dar care a fost pierduta in haurile timpului. In ultimele versuri eul lric exprima melancolia prinversurile iar zâna rănită, lăsată în urmă, dispare în cutele zilei de ieri, care subliniază trecerea ireversibilă a timpului și pierderea acelei lumi de vis. Felicitari sincere si multumiri pentru frumosul daruit si impactul asupra cititorului de reîntoarcere la acea lume de vis din copilărie/adolescență cu dorința de a regăsi si trai acea inocență, acea fericire lipsita de griji! |
