Post-scriptum
timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine
nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea
mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului
galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
ne-am trezit vorbind în somn
preferasem dintotdeauna zambilele albe
eram veșnici
și atât de răi!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zambile
- poezii despre veverițe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre sculptură
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.