Vrăbiile mamii
Plouă pe voi, în arbori adunate...
V-aș apăra și nu știu cum se poate.
Strigați cu toate către cer să stea
Că nu puteți zbura,
Și vă e frig și foame,
Căci în april nu sunt țânțari, nici poame.
Unde-aș găsi, vai mie, vai de ele,
O mie de mantale de-o palma și umbrele?
Când le-a făcut cin' le-a făcut
S-a dovedit croitor nepriceput.
Uituc de timpuri, fără de-ndoială,
Le-a pus să zboare aproape-n pielea goală.
poezie celebră de Tudor Arghezi (10 mai 1967)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.