Pictura cu crin
Și aș dori să te păstrez
In clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singură
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sînt sfîntul!
Dar îmi place imaginea și o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.
Cum se mai aduna și viața noastră!
Ca un film de desene animate,
Făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urmă
Și toate aceste intimplari
Mai mult sau mai puțin necesare,
Pe care, până la urmă,
Sintem tentați să le credem chiar fericite?
Sint insași viața noastră cu gust amar
Care tînjește dupa o lacrimă de căință,
Ca să-l mai dilueze.
Ai trecut ca o umbră prin toate aceste încăperi
Ale castelului tău
(Nu din Spania, desigur!)
Și nu te-a întinat nimic
Nu te-a atins nicio armă din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusețea ta știe să se apere
Și chiar dacă nu mi-ai fi spus o vorbă
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineață.
Azi-noapte am fost mai epici -
Și cuvintele tale
Le-am văzut strecurindu-se
Prin fereastra întredeschisa,
Prefacîndu-se în fulgi,
Pentru neîntinarea orașului.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.