Bolnav de naivă
nu știu dacă azi o să plouă
dacă am uitat rufe întinse pe frânghie
o rană deschisă... doar gândul meu
spânzurat către tine
[buburuză înnegrită cu orange testează trupurile noastre ca pe aer; nimeni n-o mai strigă pe nume!]
o iau de la capăt
școlar conștiincios
încercând să descopăr locul acela
unde s-a strecurat greșeala
păcatul în miniatură al strămoșilor vajnici
paginile se acoperă de straniu
*
oameni goi intră în septembrie
ca de insectă își scutură văzul
își murdăresc mersul în moartea căzută
dintr-un vârf de copac sau de înger
se încuie între teancuri de haos
sufletul!
locul acela unde se petrec risipiri iremediabile
terenul minat...
o bombă nedezamorsabilă la fiece secundă
*
atâta vreme cât nicio stare nu poate fi aprofundată
iubirea va rămâne ca de obicei la stadiul de proiect
teoriile majore ale umanității vor converge spre altceva
punând în încurcătură... în transă Divinitățile
*
docili simulăm încăpățânarea
purtăm pământ... obstinându-ne-n roșu
duminica încearcă o minimă variațiune sinestezică
făcând abstracție de principiul discontinuității
ne dezbrăcăm
aruncăm cât colo aripile
convinși fiind că am eliminat
toți prădătorii
idioți așteptăm
vindecarea de nimic
*
azi mă rog
cu imaginația femeii preistorice
instinctuală, bolnav de naivă și rea
în apucăturile mele
poetice
*
a fost o vreme
când eram irezistibilă
și pe timp de invazie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre școală
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.