Visul Evei
Dormea Eva fericită, strânsă-n brațe de Adam
Și-avu primul vis din lume... Și prin somn, dulce zâmbea:
Se făcea că Bunul Tată avea-n mână un balsam
Ce-l turna peste pământul din care-o sculpta pe Ea...
Apoi de trei ori suflase și pe loc viață i-a dat.
- Tu ești primul om, îi spuse, dar prea tristă văd că ești.
(Și, din coasta ei, făcuse pe Adam, al ei bărbat.)
- Tu, Adame, -i zise Tatăl, să-i fii rob și s-o iubești!
- Scoală, Evo! - se-auzise-un glas de tunet, clar răstit.
(O trezea chiar Creatorul, supărat, într-adevăr.)
- Vai, ce vis frumos avusem! Iartă-mă dac-am greșit...
- Ai greșit, răspunse Domnul. Visu-i c-ai mâncat din măr...
- Doamne, iart-o sau fă-mi alta, zise soțul ei supus,
Că mai am coaste destule... Multe Eve-aș vrea să-mi dai!...
Auzindu-l, Creatorul s-a-ntristat și-astfel i-a spus:
- Fiindcă-mi dai tu sfaturi Mie, mâine vă alung din rai!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.