Femeia finală
Căzând pe zări și-n sânge-n întrebare
în hram de mâine umbra e rănită
în haina de visare cuvenită
și toamna vine-n frunze cu turbare.
Lumina-n oameni, speranțând în pită,
e plumb la cină... Roua aur are
la vorbă-n straiul dimineții rare...
Abia pășești, de zboruri ostenită...
Femeie cu poveri de-amor pe umăr
în nume de etern pe trup te scriu
mi-or fi iubiri de vierme în sicriu
când printre luturi terne-o să mă număr.
Că moarte porți și n-ai, să se revolte
destul de timp în tainelor recolte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.