Niște cuvinte...
Ascultă, om frumos,
De vrei, niște cuvinte,
Nu privi în jos!
Privește înainte...
Când viața te lovește,
Nu o urî că-i rea,
Mai bine... hai, zâmbește,
Și învață din ea.
Nu-i urî pe alții,
Că au ce tu nu ai,
Toți primim în rații,
Când iad, când colț de rai...
Lacrima de curge,
Alung-o! Da, mereu...
Rana grea ți-o unge,
Nu ea, ci Dumnezeu.
Și dacă pe-a ta cale,
Pășești pe mărăcini,
Când unii, pe petale,
Pășesc așa senini,
Nu privi spre ei,
Cu regret sau ciudă,
Spune sincer, vrei,
Să te transformi în iudă?
Tu? Să rămâi om,
Când soarta nu-i ușoară,
Uită-te la pom...
Nimic nu îl doboară.
Uită-te la frunză,
Moare, să renască,
Tu? N-ai nicio scuză,
Să porți a vieții mască....
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andreea Văduva. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.