Copilărie

o altă dată, o câmpie roz,
un univers agăţat în tavan,
o lume, un număr ştiut,
liane, păduri şi fagi
vrăjitoare băgată-n desagi,
un făt frumos venind pe calul alb.
ghiozdan agăţat într-o pânză de toamnă aprinsă,
în fiecare început de an,
glasul de aur al mamei,
în încruntarea dimineţii cerând îndurare
pentru orele mici venite devreme.
concentrice zbateri desigilate
au lărgit o lume intrată pe fereastră
şi o trezire în arome, de roşu, de verde.
te-am pierdut copilărie,
netulburată, de capcana ispitei
în chemări fără glas,
de setea ce nu udă niciodată,
de lucrurile toate ce-aleargă după mine,
de tine, concentrat acut de neizbăvire ce doare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!