* * *
cândva copiii mării
făceau un pas în fața
neprihănirii
întâlneau răsăritul
și se împrieteneau
cu briza necondiționată
prețuiau buzele crăpate
și sărutările ce aveau
să le urmeze
veneau de la cutreierarea
pământului
erau încredințați că nimic
nu le-ar tulbura gloria
nimeni nu era ca ei
stăteau pe cenușă
nu vedeau nimic
de propria lor piele
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.