În loc de flori și vorbe
Dacă erai o floare, m-aș fi făcut pământ,
Din apă și lumină ți-aș fi compus balade
Și-n fiecare noapte din adieri de vânt
Ți-aș fi cântat în șoaptă celeste serenade.
Dacă erai tu steaua din cer cu nopți senine
Distinsă printre alte comete despletite,
Călătoream ca Magii călăuzit de tine,
Spre lumea noastră alta cu Ceruri liniștite.
Dacă erai vioară, m-ai fi născut din cântec
Și din emoții tandre, m-ai fi crescut suspin,
Recompunând în taină, sublim la tine în pântec,
Înobilarea boabei de strugure, în vin.
Dacă ai fi lumină, eu m-aș preface-n beznă,
Te-aș pipăii ca orbii, să văd cum strălucești,
Însă tu ești femeie din creștet până-n gleznă,
Serafică făptură și... știu că mă iubești.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre struguri
- poezii despre stele
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.