Cuvintele ude
în casa noastră mică de hârtie
am scris cu teamă udă o primă poezie
pe când aveam vreo 9 ani
și așteptam la 59 azi
să-mi amintesc de ce a fost să plouă șnur
în gândul ce zbura în lună plină cu
pelerină gândul meu
cu pelerină (?!)
în ploaia de cuvinte ce de-atunci
n-a încetat să cadă
în genunchi
mai simt și-acum cuvintele cum ur
că pe firul ploii... către cer
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.